Teritoriul oraºului Suceava ºi împrejurimile sale au fost locuite, aºa cum atestã cercetãrile arheologice, din timpuri strãvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o aºezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând ºi puternice influenþe romane.

În epoca migraþiei ºi în secolele urmãtoare populaþia autohtonã a continuat sã vieþuiascã pe aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este menþionatã drept capitalã a Moldovei.

Începând cu domnia lui Petru I (circa 1395 - 1391), cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Þãrii Moldovei, aceastã funcþie îndeplinind-o ºi în vremea lui Aron Vodã (1592 - 1595), ªtefan Rãzvan (1595) ºi a Movileºtilor. Odatã cu Alexandru Lãpuºneanu, reºedinþa domneascã s-a mutat la Iaºi.

Lângã oraº s-au aflat douã cetãþi, una mai veche la ªcheia, alta puþin mai nouã, ce se vede ºi astãzi. Între cele douã s-a dezvoltat, încã din prima parte a sec. XIV, oraºul. Cetatea ªcheia, una dintre cele mai vechi cetãþi din Moldova, dar cu o existenþã scurtã, a fost dãrâmatã în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a avut timp de trei secole un rol important în viaþa politicã a Moldovei.

În evul mediu, oraºul era populat cu români, dar ºi cu germani, maghiari ºi armeni, ultimii având dreptul de a-ºi alege un ºoltuz propriu (ce purta numele de "voit").

În 1775, odatã cu restul pãrþii de nord a Moldovei ce va purta numele de Bucovina, mare parte din Suceava a fost încorporatã în Austria habsburgicã, revenind la þara-mamã în 1918 (graniþa cu România trecea chiar pe la sud-est de oraº).
Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus þara timp de 32 de ani, mãrind cetatea ºi întãrindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit ºi Mitropolia Moldovei.

În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraºul Suceava era menþionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum ºi a unor mãrfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea sa fie însã în timpul lui ªtefan cel Mare (1437 - 1504). În vara anului 1476, ambiþiosul Mohamed II ºi-a încercat norocul sub zidurile cetãþii, dar dârza rezistenþã a moldovenilor i-a frânt voinþa victoriei ºi l-a silit sã se retragã în mod ruºinos. ªtefan fãcuse din Suceava un fel de creier al sistemului sãu de aparare. În 1497, 21 de zile ºi nopþi în ºir, tunurile leºilor au bãtut în ziduri, dar acestea au rãmas neclintite. Niciodatã cetatea n-a fost cuceritã prin forþa armelor.
La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intrã fãrã luptã în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcãlab al Sucevei, jurã credinþã marelui voievod care se intitula „domn al Þãrii Româneºti ºi Ardealului ºi a toatã Þara Moldovei“.

Suceava trãieºte pentru o clipã marele vis devenit realitate, primind oºtile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra oraºului s-au aºezat vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care Austria a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia ºi Rusia (1768 - 1774), a primit o parte din teritoriul Moldovei (Bucovina) în care se aflã ºi Suceava. Timp de un secol ºi jumãtate acest teritoriu a stat sub stãpânire habsburgicã.

Asa cum o cunoastem astazi, Suceava e o importanta urbe a Moldovei, oras frumos si primitor.